Istoric

letea-istoric

Satul Letea aparține comunei C.A Rosetti, din județul Tulcea și este situată între brațele Chilia și Sulina, pe grindul Letea.

Satul Letea are o imagine aparte în Delta Dunării, se află într-una dintre cele mai greu accesibile zone, dar este și cel mai bine conservat sat tradițional din Rezervație.

Are în proximitatea sa printre primele Rezervații naturale declarate în România, Pădurea Letea (1934). Pădurea este o arie naturală strict protejată, cunoscută pentru aspectul său sub-tropical și pentru dunele de nisip care s-au format aici din aluviunile cărate de Dunăre la vărsarea în Marea Neagră.

Populația satului este formată din haholi. Aceștia sunt ortodocși de rit vechi care respectă calendarul rusesc iulian, însă sătenii urmăresc ambele calendare și sărbătorile sunt celebrate de două ori. Localnicii păstrează cu strictețe tradițiile, de aceea de multe ori pot fi surprinși în straie populare la diverse sărbători, cântând sau dansând pe ritmuri ucrainene. Portul tradițional al locuitorilor este încă format din cămașă (rubască), fustă (iubcă), rochie (platia), brâu (pois), legatura pentru cap a femeii (chicica) și se păstrează în proportie de 89 -90%. Cromatica utilizată are tonuri și nuanțe tari (roșu, albastru, verde, roz).

Letea un sat de interes preponderent etno-folcloric, datorită, în primul rând, ultimelor exemplare de case căptuşite pe dinafară cu scânduri, având interioarele pictate (în special plafoanele). Casele sunt acoperite cu stuf și au frontoane laterale ornamentate cu figuri zoomorfe din scândură traforată. În multe dintre case, pereții sunt încă împodobiți cu vechi scoarțe tradiționale.

Casele sunt acoperite cu şarpante în 2, 3 sau 4 ape şi cu pante scunde și din materiale specifice zonelor lacustre – stuf, trestie, papură. Decorativismul arhitetctural este tipic slav: razele soarelui, sirena (reprezentare plastică a duhurilor întalnite în mitologia slavă). Alte valențe artistice sunt date de uși și ferestre cu porțiuni realizate la strung. Plafonul este format din grinzi longitudinale „cosoroabe” (grinzi transversale), peste care se pune stuf și se lipesc cu ceamur. Unele case sunt învelite „nemțește” cu stuful mărunt, retezat și bătut pe toată suprafața acoperișului. Casele învelite „rusește” au stuf cu tulpină groasă și lungă cât panta acoperișului.